fedeleș

română

Etimologie

Din maghiară fedeles.

Pronunție

• AFI: /fe.de'leʃ/

Substantiv

Declinarea substantivului fedeleș
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	fedeleș	fedeleșuri
Articulat	fedeleșul	fedeleșurile
Genitiv-Dativ	fedeleșului	fedeleșurilor
Vocativ	fedeleșule	fedeleșurilor

1. butoiaș mic, de forme diferite, în care țăranii își țin apa când lucrează la câmp.

Expresii

• (adverbial) A lega fedeleș = a lega strâns și bine ca să nu poată scăpa; a lega cobză

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online