română

Etimologie

Din ferice.

Pronunție

  • AFI: /fe.ri'ʧi/


Verb


Conjugarea verbului
(se) ferici
Infinitiv a (se) ferici
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
(mă) fericesc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să (se) fericească
Participiu fericit
Conjugare IV
  1. (v.tranz.) a considera, a socoti pe cineva fericit.
  2. (v.refl.) (fam.) a se socoti mulțumit, satisfăcut (pentru cele făcute).
  3. (rar) a felicita.
  4. (înv.) a slăvi, a proslăvi, a glorifica.
  5. (v.tranz. și refl.) a face sau a deveni fericit.
    Soarta îl fericește.

Sinonime

Antonime

Cuvinte derivate

Cuvinte apropiate


Traduceri

Referințe