fileta

română

Etimologie

Din franceză fileter.

Pronunție

• AFI: /fi.le'ta/

Verb

Conjugarea verbului fileta
Infinitiv	a fileta
Indicativ prezent pers. 1 sg.	filetez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să fileteze
Participiu	filetat
Conjugare	I

1. (v.tranz.) a realiza fileturi la o piesă.

Cuvinte derivate

• filetare
• filetat

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• falite
• fetali
• filate
• efilat

Referințe

• DEX '98 via DEX online