finch
engleză
(English)
Etimologie
Din engleza veche finċ < proto-germanică *funkiz, *funkjon. Înrudit cu neerlandeză vink și germană Fink.
Confer și galeză pinc, greacă antică σπίγγος (spíngos), rusă пенка (pénka) și limba sanscrită फिङ्गक (phiṅgaka).
Pronunție
- AFI: /fɪntʃ/
Substantiv
finch, pl. finches
Cuvinte derivate
Cuvinte compuse
- crimson-winged finch
- desert finch
- gold-naped finch
- mountain finch
- oriole finch
- red-browed finch
- scarlet finch
- spectacled finch
- trumpeter finch
Vezi și
Verb
| Conjugarea verbului to finch | |
| Infinitiv | to finch |
| Prezent simplu pers. 3 sg. |
finches |
| Trecut simplu | finched |
| Participiu trecut | finched |
| Participiu prezent | finching |