franceză

(français)

Etimologie

Din latină fīnītiō („frontieră, hotar, limită”). Înrudit cu italiană finizione.

Pronunție


Substantiv

finition f., finitions pl.

  1. terminare, finire, sfârșire
  2. finisare, finisaj
    Cette marqueterie a une belle finition au vernis.

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse

Cuvinte apropiate

Referințe