flăcăuan

română

Etimologie

Din flăcău + sufixul -an.

Pronunție

• AFI: /flə.kəˈwan/

Substantiv

Declinarea substantivului flăcăuan
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	flăcăuan	flăcăuani
Articulat	flăcăuanul	flăcăuanii
Genitiv-Dativ	flăcăuanului	flăcăuanilor
Vocativ	flăcăuanule	flăcăuanilor

1. (reg.) flăcăiandru.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online