flamură
română
Etimologie
Din neogreacă φλάμμουρος (flámmouros), confer φλάμπουρος (flámbouros).
Pronunție
- AFI: /'fla.mu.rə/
Substantiv
| Declinarea substantivului flamură | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | flamură | flamuri |
| Articulat | flamura | flamurile |
| Genitiv-Dativ | flamurii | flamurilor |
| Vocativ | ' | ' |
- steag, drapel.
- pavilion triunghiular purtând culorile naționale sau emblema marinei unei țări, folosit pe navele de război.
- pavilion triunghiular folosit în codul internațional de semnale pentru semnalizarea cifrelor.
Sinonime
Traduceri
drapel
|
|