Flamura română

Etimologie

Din neogreacă φλάμμουρος (flámmouros), confer φλάμπουρος (flámbouros).

Pronunție

  • AFI: /'fla.mu.rə/


Substantiv


Declinarea substantivului
flamură
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ flamură flamuri
Articulat flamura flamurile
Genitiv-Dativ flamurii flamurilor
Vocativ ' '
  1. steag, drapel.
  2. pavilion triunghiular purtând culorile naționale sau emblema marinei unei țări, folosit pe navele de război.
  3. pavilion triunghiular folosit în codul internațional de semnale pentru semnalizarea cifrelor.

Sinonime


Traduceri

Referințe