flamură
Etimologie
Din neogreacă φλάμμουρος (flámmouros), confer φλάμπουρος (flámbouros).
Pronunție
- AFI: /'fla.mu.rə/
Substantiv
Declinarea substantivului flamură | ||
f. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | flamură | flamuri |
Articulat | flamura | flamurile |
Genitiv-Dativ | flamurii | flamurilor |
Vocativ | ' | ' |
- steag, drapel.
- pavilion triunghiular purtând culorile naționale sau emblema marinei unei țări, folosit pe navele de război.
- pavilion triunghiular folosit în codul internațional de semnale pentru semnalizarea cifrelor.
Sinonime
Traduceri
drapel
|
|