fluctua
română
Etimologie
Din franceză fluctuer < latină fluctuare.
Pronunție
Pronunție lipsă. (Modifică pagina)
Verb
Conjugarea verbului fluctua | |
Infinitiv | a fluctua |
Indicativ prezent pers. 1 sg. |
fluctuez |
Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să fluctueze |
Participiu | fluctuat |
Conjugare | I |
- (v.intranz.) a fi schimbător; a oscila, a varia.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online