foarte

română

Din latină forte.

(ca determinativ pe lângă un adjectiv sau un adverb; ajută la formarea superlativului absolut)
Foarte frumos

Foarte bine.
(așezat după adjectiv, înv. și arh.)
Supărat foarte
(ca determinativ pe lângă o locuțiune adjectivală sau adverbială)
Foarte de dimineață
(ca determinativ pe lângă un substantiv care exprimă o însușire)
E foarte copil pentru vârsta lui
(pop.; ca determinativ pe lângă un verb și așezat înaintea lui) mult, tare.
Prăjiturile foarte îi plăceau.
(în legătură cu „a mulțumi”, azi mai ales ir.)
Îți foarte mulțumesc de așa serviciu
(pop.; așezat după verb)
Se mânie foarte
(pop.; așezat între auxiliar și participiu)
Băile de nămol mi-au foarte priit