forța

Vezi și : forță

română

Etimologie

Din franceză forcer < latină fortiare. Confer italiană forzare.

Pronunție

• AFI: /for'ʦa/

Verb

Conjugarea verbului (se) forța
Infinitiv	a (se) forța
Indicativ prezent pers. 1 sg.	(mă) forțez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să (se) forțeze
Participiu	forțat
Conjugare	I

1. (v.tranz.) a determina cu forța pe cineva la ceva; a sili, a constrânge, a obliga.

   Nu te forțez dacă nu vrei.

2. (v.refl.) a-și da osteneala, a se strădui, a face un efort.
3. a mânui cu violență un mecanism, o închizătoare etc., deteriorându-le din nepricepere, nerăbdare, intenții frauduloase etc.; a sfărâma, a sparge.
4. a supune la un efort prea mare o mașină, un animal etc.
5. (mil.) a trece peste un obstacol în ciuda rezistenței opuse de inamic.

   Forța râul.

Sinonime

• 1: constrânge, nevoi, obliga, sili
• 2: încerca, se sforța, se sili, se strădui
• 3: sparge, strica, viola, (înv.) silnici
• 4: supune

Cuvinte derivate

• forțare
• forțat
• forță
• sforța

Expresii

• A forța ușa cuiva = a intra cu sila în casa cuiva
• A forța (cuiva) mâna = a constrânge (pe cineva) să facă ceva
• A forța nota = a întrece măsura în comportarea față de cineva; a exagera

Traduceri

a constrânge

daneză: fremtvinge (dansk) engleză: force (English) finlandeză: pakottaa (suomi) franceză: forcer (français) galiciană: forzar (galego) germană: erzwingen (Deutsch)

italiană: forzare (italiano) neerlandeză: forceren (Nederlands) portugheză: forçar (português) spaniolă: forzar (español) suedeză: framtvinga (svenska)

a sili, a obliga

daneză: tvinge (dansk) engleză: force (English) finlandeză: pakottaa (suomi) franceză: forcer (français) germană: zwingen (Deutsch) italiană: forzare (italiano)

norvegiană: tvinge (norsk) neerlandeză: dwingen (Nederlands) portugheză: forçar (português) spaniolă: obligar (español) suedeză: tvinga (svenska) turcă: zorlamak (Türkçe)

Etimologie

Din forță.

Pronunție

• AFI: /ˈfor.ʦa/

Substantiv

1. forma de singular articulat pentru forță.

Referințe

• DEX online