foraggio

Vezi și : foraggiò

italiană

(italiano)

Etimologie

Din franceză fourrage, care provine din franceză veche fourage, forage, din fuerre ‎(„furaj, fân”) < inevitabil din limba francă *fōdar ‎(„furaj, teacă”), din proto-germanică *fōdrą ‎(„furaj, nutreț, teacă”).

Pronunție

• AFI: /foˈradʤo/

Substantiv

foraggio m., foraggi pl.

1. (agr.) furaj, nutreț

Cuvinte apropiate

• foraggero
• foraggiare

Vezi și

• fieno

Etimologie

Din foraggiare.

Verb

1. forma de persoana a I-a singular la prezent indicativ pentru foraggiare.

Referințe

• Treccani.it
• Wiktionary
• Wikizionario