forfoti
română
Etimologie
Formație onomatopeică.
Pronunție
- AFI: /for.fo'ti/
Verb
| Conjugarea verbului forfoti | |
| Infinitiv | a forfoti |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
forfotesc |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să forfotească |
| Participiu | forfotit |
| Conjugare | IV |
- (v.intranz.) a umbla de colo până colo grăbit, iute.
- Lumea forfotește pe străzi.
- a fierbe cu zgomot înăbușit; a clocoti încet, potolit.
Sinonime
- 1: se agita, colcăi, (se) foi, se frământa, furnica, mișui, mișuna, roi, viermui, (pop.) bâjbâi, (înv. și reg.) jimi, (reg.) fojgăi, vâșca, (prin Transilv.) șovârca, (Olt.) se vărzui, (Ban.) vermeti, (fam.) se fâțâi, se vânzoli
Cuvinte derivate
Traduceri
a se mișca grăbit și haotic fără întrerupere