forja

română

Etimologie

Din franceză forger.

Pronunție

• AFI: /forˈʒa/

Verb

Conjugarea verbului forja
Infinitiv	a forja
Indicativ prezent pers. 1 sg.	forjez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să forjeze
Participiu	forjat
Conjugare	I

1. (v.tranz.) a lucra, a prelucra un metal sau un aliaj prin deformare plastică, la cald sau la rece, cu ajutorul unui ciocan sau al unei prese.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online