frâuleț

română

Etimologie

Din frâu + sufixul -uleț.

Pronunție

• AFI: /frɨ.uˈleʦ/

Substantiv

Declinarea substantivului frâuleț
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	frâuleț	frâulețe
Articulat	frâulețul	frâulețele
Genitiv-Dativ	frâulețului	frâulețelor
Vocativ	frâulețule	frâulețelor

1. (pop.) diminutiv al lui frâu.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• refulat

Referințe

• DEX '98 via DEX online