fracturi

română

Etimologie

Din fractură.

Pronunție

• AFI: /frakˈturʲ/

Substantiv

1. forma de plural nearticulat pentru fractură.

---

catalană

(català)

Etimologie

Din fracturar.

Pronunție

• (occidental) AFI: /fɾakˈtu.ɾi/
• (central, oriental) AFI: /fɾəkˈtu.ɾi/

Verb

1. forma de persoana a III-a singular la imperativ pentru fracturar.
2. forma de persoana a III-a singular la prezent subjonctiv pentru fracturar.
3. forma de persoana a I-a singular la prezent subjonctiv pentru fracturar.

---

latină

(Latina)

Etimologie

Din frāctūrus.

Pronunție

• AFI: /ˈfrak.tu.ri/

Participiu

1. forma de plural masculin la nominativ pentru frāctūrus.
2. forma de singular masculin la genitiv pentru frāctūrus.
3. forma de singular neutru la genitiv pentru frāctūrus.
4. forma de plural masculin la vocativ pentru frāctūrus.