franca

română

Etimologie

Din italiană francare.

Pronunție

• AFI: /fran'ka/

Verb

Conjugarea verbului franca
Infinitiv	a franca
Indicativ prezent pers. 1 sg.	franchez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să francheze
Participiu	francat
Conjugare	I

1. (v.tranz.) a plăti anticipat taxele pentru transportul unui colet sau al unui bagaj.
2. (v.tranz.) a timbra o scrisoare.

Cuvinte derivate

• francare
• francat
• francatură

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online