O fată cu frații săi (1)
Un frate catolic (4)

Etimologie

Din latină frātĕr, -tris (= frātrem).

Pronunție


Substantiv


Declinarea substantivului
frate
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ frate frați
Articulat fratele frații
Genitiv-Dativ fratelui fraților
Vocativ frate fraților
  1. persoană de sex masculin considerată în raport cu altă persoană (indiferent de sex), născută din aceiași părinți sau din același tată ori din aceeași mamă.
    Era frate bun cu el.
  2. (la pl.) nume dat copiilor (în cazul când se află între ei și băieți) născuți din aceiași părinți sau numai din același tată ori din aceeași mamă.
  3. (fig.) termen familiar, prietenesc, cu care cineva se adresează unei persoane (indiferent de sex).
  4. grad în ierarhia călugărească dat unui călugăr care nu este cleric și care ajută la treburile gospodărești; călugăr care are acest grad.
  5. lăstar care se formează la subsuoara frunzelor cerealelor păioase din nodurile de la baza tulpinii.

Sinonime

Antonime

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse

Cuvinte apropiate


Traduceri

Referințe





(armãneashti)

Etimologie

Din latină frātĕr. Confer română frate.

Pronunție


Substantiv

frate m., fratslji pl.

  1. frate

Antonime





(italiano)

Etimologie

Din latină frātĕr.

Pronunție


Substantiv

frate m., frati pl.

  1. (călugăr) frate
  2. (despre familie) (poetic) frate

Sinonime

Antonime

Cuvinte derivate