frate
Etimologie
Din latină frātĕr, -tris (= frātrem).
Pronunție
- AFI: /'fra.te/
Substantiv
Declinarea substantivului frate | ||
m. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | frate | frați |
Articulat | fratele | frații |
Genitiv-Dativ | fratelui | fraților |
Vocativ | frate | fraților |
- persoană de sex masculin considerată în raport cu altă persoană (indiferent de sex), născută din aceiași părinți sau din același tată ori din aceeași mamă.
- Era frate bun cu el.
- (la pl.) nume dat copiilor (în cazul când se află între ei și băieți) născuți din aceiași părinți sau numai din același tată ori din aceeași mamă.
- (fig.) termen familiar, prietenesc, cu care cineva se adresează unei persoane (indiferent de sex).
- grad în ierarhia călugărească dat unui călugăr care nu este cleric și care ajută la treburile gospodărești; călugăr care are acest grad.
- lăstar care se formează la subsuoara frunzelor cerealelor păioase din nodurile de la baza tulpinii.
Sinonime
Antonime
- 1: soră
Cuvinte derivate
cuvinte derivate
Cuvinte compuse
cuvinte compuse
Cuvinte apropiate
Traduceri
persoană de sex masculin luată în raport cu altă persoană născută din părinți comuni
|
|
fiecare dintre persoanele legate prin activitate și viață dusă în comun, luate în raport una cu alta
călugăr însărcinat cu treburi gospodărești
|
|
Referințe
Etimologie
Din latină frātĕr. Confer română frate.
Pronunție
- AFI: /'fra.te/
Substantiv
frate m., fratslji pl.
Antonime
(italiano)
Etimologie
Din latină frātĕr.
Pronunție
- AFI: /'frate/
Substantiv
frate m., frati pl.
Sinonime
Antonime
- 2: sorella