freccia

italiană

(italiano)

Etimologie

Din franceza veche fleche (astăzi flèche) < origine germanică.

Pronunție

• AFI: /'fretʧa/

Substantiv

freccia f., frecce pl.

1. săgeată
2. semnalizator (de direcție)

Cuvinte derivate

• frecciare
• frecciata
• sfrecciare

Vezi și

• arco
• cocca
• faretra
• penna
• punta

Referințe

• Treccani.it