frunziș

română

Etimologie

Din frunză + sufixul -iș.

Pronunție

• AFI: /frun'ziʃ/

Substantiv

Declinarea substantivului frunziș
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	frunziș	frunzișuri
Articulat	frunzișul	frunzișurile
Genitiv-Dativ	frunzișului	frunzișurilor
Vocativ	frunzișule	frunzișurilor

1. mulțime de frunze, frunzele unuia sau ale mai multor copaci; frunzet, frunzărime, frunzătură.

Cuvinte derivate

• verziș

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online