fugiți

română

Etimologie

Din fugit.

Pronunție

• AFI: /fuˈʤiʦʲ/

Adjectiv

1. forma de masculin plural pentru fugit.

Etimologie

Din fugi.

Verb

1. forma de persoana a II-a plural la prezent pentru fugi.
2. forma de persoana a II-a plural la conjunctiv prezent pentru fugi.
3. forma de persoana a II-a plural la imperativ pentru fugi.