fulgerare

română

Etimologie

Din a fulgera.

Pronunție

• AFI: /ful.ʤe'ra.re/

Substantiv

Declinarea substantivului fulgerare
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	fulgerare	fulgerări
Articulat	fulgerarea	fulgerările
Genitiv-Dativ	fulgerării	fulgerărilor
Vocativ	fulgerare	fulgerărilor

1. acțiunea de a fulgera și rezultatul ei; lumină ca de fulger; scânteiere, lucire, fulgerătură.
2. (fig.) senzație, durere scurtă și violentă.
3. (fig.) durată scurtă; clipă, moment.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online