fulgerare
română
Etimologie
Din a fulgera.
Pronunție
- AFI: /ful.ʤe'ra.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului fulgerare | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | fulgerare | fulgerări |
| Articulat | fulgerarea | fulgerările |
| Genitiv-Dativ | fulgerării | fulgerărilor |
| Vocativ | fulgerare | fulgerărilor |
- acțiunea de a fulgera și rezultatul ei; lumină ca de fulger; scânteiere, lucire, fulgerătură.
- (fig.) senzație, durere scurtă și violentă.
- (fig.) durată scurtă; clipă, moment.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online