furcuță
Etimologie
Pronunție
- AFI: /fur'ku.ʦə/
Substantiv
Declinarea substantivului furcuță | ||
f. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | furcuță | furcuțe |
Articulat | furcuța | furcuțele |
Genitiv-Dativ | furcuței | furcuțelor |
Vocativ | furcuță | furcuțelor |
- diminutiv al lui furcă; furchiță.
- (reg.) furculiță.
- partea cornoasă a copitei la cal, de forma unei piramide culcate cu vârful înainte, care se află în porțiunea posterioară a tălpii și care are rolul de a proteja țesuturile vii și de a amortiza șocurile.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online