furcuță
română
Etimologie
Pronunție
- AFI: /fur'ku.ʦə/
Substantiv
| Declinarea substantivului furcuță | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | furcuță | furcuțe |
| Articulat | furcuța | furcuțele |
| Genitiv-Dativ | furcuței | furcuțelor |
| Vocativ | furcuță | furcuțelor |
- diminutiv al lui furcă; furchiță.
- (reg.) furculiță.
- partea cornoasă a copitei la cal, de forma unei piramide culcate cu vârful înainte, care se află în porțiunea posterioară a tălpii și care are rolul de a proteja țesuturile vii și de a amortiza șocurile.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online