ghintuleț

română

Etimologie

Din ghint + sufixul -uleț.

Pronunție

• AFI: /gin.tu'leʦ/

Substantiv

Declinarea substantivului ghintuleț
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	ghintuleț	ghintulețe
Articulat	ghintulețul	ghintulețele
Genitiv-Dativ	ghintulețului	ghintulețelor
Vocativ	ghintulețule	ghintulețelor

1. diminutiv al lui ghint.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online