gingivită

română

Etimologie

Din franceză gingivite.

Pronunție

• AFI: /ʤin.ʤi'vi.tə/

Substantiv

Declinarea substantivului gingivită
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	gingivită	gingivite
Articulat	gingivita	gingivitele
Genitiv-Dativ	gingivitei	gingivitelor
Vocativ	gingivită	gingivitelor

1. boală care constă în inflamația gingiilor.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online