grupare
română
Etimologie
Din a grupa.
Pronunție
- AFI: /gru'pa.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului grupare | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | grupare | grupări |
| Articulat | gruparea | grupările |
| Genitiv-Dativ | grupării | grupărilor |
| Vocativ | grupare | grupărilor |
- acțiunea de a (se) grupa și rezultatul ei; (concr.) ceea ce se grupează laolaltă.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online