gută
română
Etimologie
Din franceză goutte, cu unele sensuri din latină gutta „picătură”.
Pronunție
- AFI: /'gu.tə/
Substantiv
| Declinarea substantivului gută | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | gută | gute |
| Articulat | guta | gutele |
| Genitiv-Dativ | gutei | gutelor |
| Vocativ | gută | gutelor |
- boală provocată de depunerea sărurilor acidului uric în regiunea unor articulații, care se manifestă prin umflături ale articulațiilor, însoțite de dureri violente; podagră.
- (reg.) apoplexie; paralizie.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Etimologie
Din engleză gut.
Substantiv
| Declinarea substantivului gută | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | gută | gute |
| Articulat | guta | gutele |
| Genitiv-Dativ | gutei | gutelor |
| Vocativ | gută | gutelor |
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online