hăitaș
română
Etimologie
Din maghiară hajtás.
Pronunție
Pronunție lipsă. (Modifică pagina)
Substantiv
| Declinarea substantivului hăitaș | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | hăitaș | hăitașe |
| Articulat | hăitașul | hăitașele |
| Genitiv-Dativ | hăitașului | hăitașelor |
| Vocativ | hăitașule | hăitașelor |
Traduceri
Traduceri
Etimologie
Pronunție
Pronunție lipsă. (Modifică pagina)
Substantiv
| Declinarea substantivului hăitaș | ||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | hăitaș | hăitași |
| Articulat | hăitașul | hăitașii |
| Genitiv-Dativ | hăitașului | hăitașilor |
| Vocativ | hăitașule | hăitașilor |
- om care, făcând gălăgie mare, stârnește vânatul din ascunzători și îl gonește spre vânători; gonaci, gonaș, bătăiaș, hăitar, crainic.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online