hălădui
română
Etimologie
Din maghiară haladni „a propăși, a merge mai departe”.
Pronunție
- AFI: /hə.lə.du'i/
Verb
| Conjugarea verbului hălădui | |
| Infinitiv | a hălădui |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
hălăduiesc |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să hălăduiască |
| Participiu | hălăduit |
| Conjugare | IV |
- (v.intranz.) (pop.) a trăi undeva în voie, în libertate, în liniște; (p.ext.) a locui.
- (v.intranz.) (înv.) a scăpa cu viață (de o primejdie).
- (v.intranz.) (reg.) a izbuti, a reuși.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online