haben
(Deutsch)
Etimologie
Din limba germanică *haban, care provine din limba indo-europeană *kap-. Confer engleză have, neerlandeză hebben, suedeză att ha.
Pronunție
- AFI: /ˈhaːbən/
Verb
Conjugarea verbului haben | |
Infinitiv | haben |
Indicativ prezent pers. 2 sg., 3 sg. |
hast hat |
Indicativ imperfect | hatte |
Participiu perfect | gehabt |
Verb auxiliar | haben |
- a avea