franceză

(français)

Etimologie

Din latină habituālis < compus din habitus („deprindere, obișnuință, obicei”) +‎ -alis.

Înrudit cu catalană habitual, italiană abituale, portugheză habitual, română habitual și spaniolă habitual.

Pronunție


Adjectiv


Declinarea adjectivului
habituel
Singular Plural
Masculin habituel habituels
Feminin habituelle habituelles
  1. obișnuit, habitual

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse

Cuvinte apropiate

Omofone

Referințe