habituel

franceză

(français)

Etimologie

Din latină habituālis < compus din habitus („deprindere, obișnuință, obicei”) +‎ -alis.

Înrudit cu catalană habitual, italiană abituale, portugheză habitual, română habitual și spaniolă habitual.

Pronunție

• AFI: /a.bi.tɥɛl/
•  Audio^fișier

Adjectiv

Declinarea adjectivului habituel
	Singular	Plural
Masculin	habituel	habituels
Feminin	habituelle	habituelles

1. obișnuit, habitual

Cuvinte derivate

• habituellement

Cuvinte compuse

• grâce habituelle

Cuvinte apropiate

• habitude
• habitué
• habituer

Omofone

• habituelle, habituelles
• habituels

Referințe

• CNRTL.fr
• Wiktionary
• Wiktionnaire