hantelă
română
Etimologie
Din germană Hantel.
Pronunție
- AFI: /han'te.lə/
Substantiv
| Declinarea substantivului hantelă | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | hantelă | hantele |
| Articulat | hantela | hantelele |
| Genitiv-Dativ | hantelei | hantelelor |
| Vocativ | hantelă | hantelelor |
- greutate din metal de 1–5 kg, compusă din două sfere unite între ele printr-un mâner, folosită în gimnastică.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online