(English)

Variante

Etimologie

Din engleza medie herber, herberge, care provine din engleza veche herebeorg ("adăpost, loc ferit") < din proto-germanică *harjaz ("armată") + *bergô ("apărare, protecție").

Pronunție

  • AFI: /'hɑːbə/ (Anglia)
  • AFI: /'hɑrbər/ (Canada)


Substantiv

harbour, pl. harbours

  1. (ieșit din uz) adăpost, refugiu, azil
  2. loc adăpostit
    The neighbourhood is a well-known harbour for petty thieves.
  3. (nav.) port, radă portuară
    The city has an excellent natural harbour.

Sinonime

Cuvinte derivate


Verb


Conjugarea verbului
to harbour
Infinitiv to harbour
Prezent simplu
pers. 3 sg.
harbours
Trecut simplu harboured
Participiu trecut harboured
Participiu prezent harbouring
  1. a adăposti, a acorda azil, a proteja
    They were caught harbouring criminals.
  2. (nav.) a ancora într-un port, a intra într-un port
    The docks, which once harboured tall ships, now harbour only petty thieves.
  3. (fig.) a ascunde, a nutri, a păstra (sentimente etc.)
    He harboured feelings of animosity towards his ex-wife.

Referințe