harpa
Vezi și : harpă, härpå |
Etimologie
Din harpă.
Pronunție
- AFI: /ˈhar.pa/
Substantiv
- forma de singular articulat pentru harpă.
(íslenska)
Etimologie
Etimologie lipsă. (Ajută)
Pronunție
Pronunție lipsă. (Modifică pagina)
Substantiv
Declinarea substantivului harpa | ||
nehotărât | Singular | Plural |
Nominativ | harpa | hörpur |
Acuzativ | hörpu | hörpur |
Dativ | hörpu | hörpum |
Genitiv | hörpu | harpa/ harpna |
harpa f.
Cuvinte derivate
Declinarea substantivului harpan | ||
hotărât | Singular | Plural |
Nominativ | harpan | hörpurnar |
Acuzativ | hörpuna | hörpurnar |
Dativ | hörpunni | hörpunum |
Genitiv | hörpunnar | harpanna/ harpnanna |
Etimologie
Etimologie lipsă. (Ajută)
Pronunție
Pronunție lipsă. (Modifică pagina)
Substantiv
harpa f.
(svenska)
Etimologie
Etimologie lipsă. (Ajută)
Pronunție
Pronunție lipsă. (Modifică pagina)
Substantiv
Declinarea substantivului harpa | ||||
c. | Singular | Plural | ||
Nehotărât | Hotărât | Nehotărât | Hotărât | |
Nominativ | harpa | harpan | harpor | harporna |
Genitiv | harpas | harpans | harpors | harpornas |
harpa
Verb
Conjugarea verbului harpa | ||
Activ | Pasiv | |
Infinitiv | harpa | harpas |
Prezent | harpar | harpas |
Perfect | harpade | harpades |
Supin | harpat | harpats |
Imperativ | harpa | |
Participiu | ||
Prezent | harpande, harpandes | |
Perfect | harpad |
harpa
- a sorta