(français)

Variante

Etimologie

Din franceză medie honneste, care provine din franceză veche honeste < latină honestus, din honor („onoare”).

Pronunție


Adjectiv


Declinarea adjectivului
honnête
Singular Plural
Masculin honnête honnêtes
Feminin honnête honnêtes
  1. onest, cinstit, sincer
    Il faut toujours être honnête, mais il y a des gens qui n'en ont pas conscience.

Antonime

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse

Paronime

Expresii


Substantiv

honnête m., honnêtes pl.

  1. cea ce este moral, virtuos

Referințe