horăitură

română

Etimologie

Din a horăi + sufixul -tură.

Pronunție

• AFI: /ho.rə.i'tu.rə/

Substantiv

Declinarea substantivului horăitură
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	horăitură	horăituri
Articulat	horăitura	horăiturile
Genitiv-Dativ	horăiturii	horăiturilor
Vocativ	horăitură	horăiturilor

1. (reg.) sforăială.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online