hund
Vezi și : Hund, Hond |
anglo-saxonă
(Ænglisc)
Etimologie
Din germanică hundaz
Pronunție
Substantiv
hund m.
Etimologie
Din germanică hundaz
Numeral
hund
daneză
(dansk)
Etimologie
Din nordică veche hundr
Pronunție
Pronunție lipsă. (Modifică pagina)
Substantiv
hund c., art. hunden, pl. hunde, art. p. hundene
friziană veche
(ofs)
Etimologie
Pronunție lipsă. (Modifică pagina)
Pronunție
Pronunție lipsă. (Modifică pagina)
Substantiv
hund m.
norvegiană
(norsk)
Etimologie
Din nordică veche hundr
Pronunție
Pronunție lipsă. (Modifică pagina)
Substantiv
hund m., art. hunden, pl. hunde, art. p. hundene
suedeză
(norsk)
Etimologie
Din nordică veche hundr
Pronunție
Substantiv
Declinarea substantivului hund | ||||
c. | Singular | Plural | ||
Nehotărât | Hotărât | Nehotărât | Hotărât | |
Nominativ | hund | hunden | hundar | hundarna |
Genitiv | hunds | hundens | hundars | hundarnas |
hund c.