română

Etimologie

Din huzur.

Pronunție

  • AFI: /hu.zu'ri/


Verb


Conjugarea verbului
huzuri
Infinitiv a huzuri
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
huzuresc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să huzurească
Participiu huzurit
Conjugare IV
  1. (v.intranz.) a trăi comod, în belșug și în trândăvie.
  2. (v.intranz.) a fi lipsit de griji; a se simți foarte mulțumit, a o duce bine.


Traduceri

Referințe