română

Etimologie

Din slavă (veche) ljubovĩnikŭ.

Pronunție

  • AFI: /i'bov.nik/


Substantiv


Declinarea substantivului
ibovnic
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ ibovnic ibovnici
Articulat ibovnicul ibovnicii
Genitiv-Dativ ibovnicului ibovnicilor
Vocativ ibovnicule ibovnicilor
  1. (pop.) iubit.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe