ilumina
 Vezi și : ilumină
|
română
Etimologie
Din franceză illuminer < latină illuminare.
Pronunție
- AFI: /i.lu.miˈna/
Verb
| Conjugarea verbului ilumina | |
| Infinitiv | a ilumina |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
iluminez |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să ilumineze |
| Participiu | iluminat |
| Conjugare | I |
- (v.tranz.) a (produce și a) răspândi lumină (artificială) într-o încăpere, pe o stradă etc.
- (v.refl.) (fig.) (despre față, ochi etc. sau despre oameni) a străluci de bucurie, de mulțumire etc.; a se bucura, a se înveseli.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Etimologie
Din ilumina.
Verb
- forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru ilumina.
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online