impertinent
română
Etimologie
Din franceză impertinent < latină impertinens, impertinentis.
Pronunție
- AFI: /im.per.ti'nent/
Adjectiv
| Declinarea adjectivului impertinent | ||
| Singular | Plural | |
| Masculin | impertinent | impertinenți |
| Feminin | impertinentă | impertinente |
| Neutru | impertinent | impertinente |
Traduceri
Traduceri
Substantiv
| Declinarea substantivului impertinent | ||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | impertinent | impertinenți |
| Articulat | impertinentul | impertinenții |
| Genitiv-Dativ | impertinentului | impertinenților |
| Vocativ | impertinentule | impertinenților |
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online