impieta

română

Etimologie

Din franceză empiéter.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Verb

Conjugarea verbului impieta
Infinitiv	a impieta
Indicativ prezent pers. 1 sg.	impietez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să impieteze
Participiu	impietat
Conjugare	I

1. (v.intranz.) a interveni în treburile altuia, nesocotindu-i drepturile; a leza.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online