Variante

Etimologie

Din franceză impolitesse.

Pronunție

  • AFI: /im.po.li'te.ʦe/


Substantiv


Declinarea substantivului
impolitețe
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ impolitețe impoliteți
Articulat impolitețea impolitețile
Genitiv-Dativ impoliteții impoliteților
Vocativ impolitețe impoliteților
  1. lipsă de politețe; faptă, atitudine sau comportare nepoliticoasă; necuviință, mojicie, bădărănie.


Traduceri

Referințe