impolitețe
română
Variante
Etimologie
Din franceză impolitesse.
Pronunție
- AFI: /im.po.li'te.ʦe/
Substantiv
| Declinarea substantivului impolitețe | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | impolitețe | impoliteți |
| Articulat | impolitețea | impolitețile |
| Genitiv-Dativ | impoliteții | impoliteților |
| Vocativ | impolitețe | impoliteților |
- lipsă de politețe; faptă, atitudine sau comportare nepoliticoasă; necuviință, mojicie, bădărănie.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online