improviza
română
Etimologie
Din franceză improviser.
Pronunție
- AFI: /im.pro.vi'za/
Verb
| Conjugarea verbului improviza | |
| Infinitiv | a improviza |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
improvizez |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să improvizeze |
| Participiu | improvizat |
| Conjugare | I |
- (v.tranz.) a compune, a alcătui (ocazional) repede, pe nepregătite o poezie, un discurs, o compoziție muzicală etc.; a face, a confecționa, a construi ceva la repezeală, din ce se găsește (și provizoriu).
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online