impunere

română

Etimologie

Din a impune.

Pronunție

• AFI: /im'pu.ne.re/

Substantiv

Declinarea substantivului impunere
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	impunere	impuneri
Articulat	impunerea	impunerile
Genitiv-Dativ	impunerii	impunerilor
Vocativ	impunere	impunerilor

1. acțiunea de a (se) impune și rezultatul ei.
2. (fin.) operație fiscală care constă în stabilirea persoanei, a termenului și a sumei ce urmează să fie plătită statului ca impozit; (concr.) impozit.

Cuvinte derivate

• autoimpunere
• supraimpunere

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• împreune

Referințe

• DEX '98 via DEX online