română

Etimologie

Din a impune.

Pronunție

  • AFI: /im'pu.ne.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
impunere
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ impunere impuneri
Articulat impunerea impunerile
Genitiv-Dativ impunerii impunerilor
Vocativ impunere impunerilor
  1. acțiunea de a (se) impune și rezultatul ei.
  2. (fin.) operație fiscală care constă în stabilirea persoanei, a termenului și a sumei ce urmeazăfie plătită statului ca impozit; (concr.) impozit.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe