incantație

română

Etimologie

Din franceză incantation.

Pronunție

• AFI: /in.kan'ta.ʦi.e/

Substantiv

Declinarea substantivului incantație
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	incantație	incantații
Articulat	incantația	incantațiile
Genitiv-Dativ	incantației	incantațiilor
Vocativ	incantație	incantațiilor

1. (livr.) formulă magică, cântată sau recitată (pentru a obține un efect supranatural).
2. ( fig.) (stare de) încântare; farmec, delectare.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online