incantație
română
Etimologie
Din franceză incantation.
Pronunție
- AFI: /in.kan'ta.ʦi.e/
Substantiv
| Declinarea substantivului incantație | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | incantație | incantații |
| Articulat | incantația | incantațiile |
| Genitiv-Dativ | incantației | incantațiilor |
| Vocativ | incantație | incantațiilor |
- (livr.) formulă magică, cântată sau recitată (pentru a obține un efect supranatural).
- ( fig.) (stare de) încântare; farmec, delectare.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online