indiscreție
română
Variante
Etimologie
Din franceză indiscrétion < latină indiscretio, indiscretionis.
Pronunție
- AFI: /in.dis'kre.ʦi.e/
Substantiv
| Declinarea substantivului indiscreție | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | indiscreție | indiscreții |
| Articulat | indiscreția | indiscrețiile |
| Genitiv-Dativ | indiscreției | indiscrețiilor |
| Vocativ | indiscreție | indiscrețiilor |
- faptul de a destăinui secretele încredințate de cineva; (p.ext.) lipsă de măsură în vorbă, lipsă de discernământ.
- faptă lipsită de delicatețe, de rezervă; nedelicatețe, grosolănie.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online