indult

română

Etimologie

Din franceză indult < latină indultum.

Pronunție

• AFI: /in'dult/

Substantiv

Declinarea substantivului indult
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	indult	invariabil
Articulat	indultul	invariabil
Genitiv-Dativ	indultului	invariabil
Vocativ	indultule	invariabil

1. privilegiu acordat de papă, care conferă puteri excepționale.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online