infantă

română

Etimologie

Din infante.

Pronunție

• AFI: /in'fan.tə/

Substantiv

Declinarea substantivului infantă
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	infantă	infante
Articulat	infanta	infantele
Genitiv-Dativ	infantei	infantelor
Vocativ	invariabil	infantelor

1. titlu dat copiilor regelui Spaniei (și al Portugaliei), în afară de primul născut; persoană care poartă acest titlu.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• afinant
• finanța

Referințe

• DEX '98 via DEX online