ingerință
română
Etimologie
Din franceză ingérence.
Pronunție
- AFI: /in.ʤe'rin.ʦə/
Substantiv
Declinarea substantivului ingerință | ||
f. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | ingerință | ingerințe |
Articulat | ingerința | ingerințele |
Genitiv-Dativ | ingerinței | ingerințelor |
Vocativ | ingerință | ingerințelor |
- amestec ilegal, intervenție în treburile unei persoane sau în viața unui stat, tinzând la știrbirea libertății și a independenței de acțiune și la impunerea unui anumit punct de vedere.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online