inova
 Vezi și : inovă
|
Etimologie
Din franceză innover < latină innovare.
Pronunție
- AFI: /i.noˈva/
Verb
| Conjugarea verbului inova | |
| Infinitiv | a inova |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
inovez |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să inoveze |
| Participiu | inovat |
| Conjugare | I |
- (v.intranz.) a face o schimbare, a introduce o noutate într-un domeniu, într-un sistem etc.; a înnoi.
- (v.intranz.) a introduce, a adopta, a propaga o inovație.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Etimologie
Din inova.
Verb
- forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru inova.
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online